)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat duminica, 08 iunie 2025 15:47 / Actualizat duminica, 08 iunie 2025 16:07
Când auzi că Austria a învins România la Viena cu 2-1, îți imaginezi că meciul a fost încrâncenat, pe muchie de cuțit. Din păcate, n-a fost. Deoarece gazdele au controlat autoritar cam 70 de minute din 95, ele dictând ritmul și direcția.
Ceea ce ne obligă să recunoaștem, cu părere de rău, că scorul de 2-1 nu reflectă fidel desfășurarea întâlnirii, superioritatea demonstrată de Laimer și coechipierii, echipa evident mai bună.
Asta era însă de anticipat în condițiile în care lotul lui Rangnick e cotat pe transfermarkt.com de 3 ori cât cel al lui Lucescu, acesta alcătuit din jucători ce nu prea știu, 5-6 dintre ei, ce le rezervă viitorul imediat și sunt preocupați de el, neliniștiți! Iar când ești cu mintea în altă parte, te concentrezi greu.
Datele tehnice ale confruntării atestă afirmațiile de mai sus: 57% posesie, 9-3 șuturi pe poartă, 506-336 pase reușite etc, toate în favoarea austriecilor.
În plus, „tricolorii” n-au expediat nici măcar un șut pe spațiul porții lui Pentz în repriza 1, iar prima lor ocazie serioasă de gol, lovitura liberă de la 25 de metri lateral executată de Stanciu și respinsă în corner, s-a consemnat abia în minutul 70.
De reținut și că golul de onoare al oaspeților, autor Fl. Tănase, a fost înscris la ultima fază. În minutul 90+5, când meciul era practic jucat.
Dincolo de unele circumstanțe atenuante, culminând cu accidentarea lui Mihăilă într-un moment în care acesta fusese anunțat titular, să convenim că naționala noastră a avut o prestație sub așteptări, dezamăgitoare.
Ea a început viguros și a terminat la fel, în forță. De fiecare dată însă, a pus presiune doar 10 minute, adică foarte puțin pentru a pleca neînfrântă de la Viena, insuficient pentru a emite pretenții.
Ca atare, într-un context în care garnitura din final, cu Șut, Alibec, Fl. Tănase, Mitriță și Miculescu (de ce introduși așa târziu, unii abia în minutul 84?!), s-a dovedit mai activă decât cea din start, cu R Marin, Man, Bîrligea, Stanciu și Drăguș, niciunul dintre "tricolori" n-ar merita notă de trecere, cu excepția lui Moldovan și a lui Chiricheș, mutări inspirate ale selecționerului.
Portarul Horațiu Moldovan ar trebui considerat omul numărul 1, el intervenind providențial la vreo 3-4 șuturi pe care scria gol.
Ceilalți însă nu că n-au sedus, dar au evoluat șters și apatic, neconvingător. Din care cauză România n-a ținut deloc de minge. S-a mulțumit să se apere pentru a ieși rar și timid pe contraatac. Fundașii centrali s-au mișcat greoi, parcă au ralenti, iar lateralii au lăsat spații largi descoperite.
Mai ales pe partea mult lăudatului Rațiu, tentat să avanseze în orice împrejurare, adversarii au rămas liberi. La vârful împins Bîrligea au ajuns puține baloane utile, din pricină că linia mediană n-a construit mai nimic.
Cum căpitanul Stanciu a fost peste tot și nicăieri, Man n-a dus la sfârșit nicio cursă, iar Drăguș a alergat mult, dar fără folos, n-ar strica să realizăm că am scăpat ușor cu o înfrângere la un gol diferență!
Căci pe teren, îmi cer scuze, diferența a fost mai mare. Mai clară, mai vizibilă. Ultimele 10 minute de forcing n-au putut salva o evoluție palidă, de uitat cât mai repede.
Cât despre Lucescu, el însuși incapabil să înțeleagă "cum de-am putut lua gol dintr-o repunere de la margine?!", să vedem reacția lui și a echipei la meciul cu Cipru de marți. Oricât de iscusit ar fi, niciun croitor nu poate face frac din stambă. Și nici din doc.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
