)
Articol de Alexandru Barbu - Publicat luni, 09 iunie 2025 20:47 / Actualizat luni, 09 iunie 2025 21:17
„E o onoare și o mândrie”, spune Chivu, noul antrenor al lui Inter. Fie că va reuși, fie că nu, știm că fostul căpitan al naționalei își va ține promisiunea făcută pe patul de moarte al tatălui său în urmă cu un sfert de secol: va fi responsabil, va avea grijă de ai lui.
Chivu nu era clientul preferat al lui Giovanni Becali pentru că nu era șmecher. Se băteau pe el Real Madrid, Barcelona, dar n-avea instinctul să păcălească, să forțeze sume cu mai multe zerouri.
A plecat la timp din România, de puști, și a reușit cu muncă, seriozitate, nebunie și demnitate. Fotbalul nostru l-ar fi infectat cu autosuficiență și superficialitate. „Hai, bă, știi tu?! Că ai luat un Champions League cu noroc, te-a distrus Robben și ai fugit mereu de națională! Cel mai slab fundaș de la Inter!”.
Așa că n-avea rost să devină antrenor sau să lucreze în România. A fost oficial UEFA, profesor la academia lui Inter, A1 la Parma, iar de azi tehnician la vicecampioana Europei. Rezultatul unei cariere fabuloase. Nu a trișat niciodată. Fără scurtături, fără pile, fără caterincă.
E conștient că Inter are nevoie de un restart. Că n-are un buget colosal de transferuri și că va fi greu. I-a mai fost.
Aceeași nebunie ca la Barcelona
Chiar Inter scrie că „în timpul vieții sale, Cristian Eugen Chivu a avut de înfruntat obstacole majore”.
Accidentul de la începutul lui 2010 îl urmărește și azi: „Dacă ating ceva cu mâna stângă, sunt obligat să mă uit ca să-mi dau seama ce am în mână. Altfel nu știu”. A fost crunt: „Îmi paraliza pentru câteva secunde toată partea stângă dacă loveam mingea cu capul!”.
Dar nu a renunțat niciodată.
Chivu nu trebuia să joace la returul cu Barcelona din 2010. Era în „perioada de pastile”, cum o descria chiar el în urmă cu câteva luni. „Făceam tâmpenii, nu eram sănătos”. Mourinho l-a luat de la duș, l-a scos pe teren, unde l-au huiduit 100.000 de fani Barcelona, l-a pus să joace mijlocaș și a eliminat poate cea mai bună echipă din istoria fotbalului.
Pentru că n-avea de ales.
Explicația e din '98
În primăvara lui 1998, la limita dintre martie și aprilie, cu câteva ore înainte ca Mircea Chivu să moară, Cristi l-a vizitat. Avea meci a doua zi, evolua cu Reșița împotriva Ceahlăului. „Du-te înapoi în cantonament şi pregăteşte-te de joc. Bateţi Ceahlăul pentru Reşiţa şi pentru mine!”, i-a spus fostul jucător și antrenor al bănățenilor.
Bineînțeles că Reșița a câștigat, 5-1, a marcat și Chivu. Ani mai târziu, am aflat și ultima promisiune pe care i-a făcut-o tatălui său: „Orice aș face, o să am grijă de mama, o să fiu responsabil, capul familiei”.
N-a mai trecut mult până când Cristi s-a transferat la Craiova, la Ajax, până când a marcat supergolul cu Anglia de la Euro 2000. „Sunt sigur că tata, de acolo de unde e, a pus mâna şi a oprit acea minge în poartă”.
Cum poate Mircea, idolul lui Cristi, a pus și azi mâna pe pixul cu care băiatul lui a semnat contractul cu Inter.
Să nu ne mințim, Chivu nu mai e de mult al României. Succesul lui nu e și al nostru. Noi n-am fi știut să-l prețuim și cum să-l dezvoltăm. E victoria unui om corect, trântit de viață în lume și care din 1 aprilie 1998 și până azi s-a ținut mereu de cuvânt. Mai ales azi.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
