Lucescu a jucat precum echipa sa

Bine am jucat, într-adevăr, dar pentru Austria și, probabil, pentru Bosnia-Herțegovina. Mircea Lucescu ne face să ne întrebăm dacă am văzut același meci la care a asistat el.

Lucescu spune că România a început „puternic” prima repriză, cu câteva contraatacuri pe care „PUTEAM să le ducem la finalizare”. În realitate, România nu a arătat nimic în prima repriză, de fapt, nu a existat până în minutul 70, în afara unor parade remarcabile ale lui Moldovan.

Iar în minutul 70, a venit, izbăvitoare pentru imaginea deplorabilă a României, o lovitură liberă a lui Stanciu.

Același Mircea Lucescu a uitat un lucru fundamental, motivul pentru care i s-a propus să vină la națională. România avea o echipă calificată până în optimile EURO și căuta continuarea firească, revenirea la un Mondial după 28 de ani de așteptare.

Ei bine, „siderant”, Lucescu ne spune senin după umilința de la Viena că, „important pentru mine e ca echipa să crească ca joc (exprimarea lui) și ca valoare”.

În primul rând, România este mult mai jos „ca joc și ca valoare” față de unde a lăsat-o precedentul selecționer, Edi Iordănescu. Și în al doilea rând, Lucescu a fost adus pentru calificarea la Mondial, nu pentru chestiuni difuze precum “creșterea în joc și ca valoare” cu care am fost aburiți în ultimele trei decenii.

În acest moment, cu două înfrângeri în cele două partide care au contat, România nu doar că are periclitate serios șansele de calificare, dar nici nu arată că are față de un Mondial, chiar și XXL, cu un număr triplu de echipe la turneul final față de vremurile în care Lucescu se califica la competiția supremă ca jucător.

Fuga lui Lucescu

Mircea Lucescu invocă ghinionul la primul gol, când, de fapt, a fost unul dintre cele mai umilitoare moduri de a încasa un gol: aruncare de la margine, deviere cu capul, iar marcatorul trimite nestingherit un voleu cu latul, fără a fi deranjat de vreunul de-ai noștri.

Este o fază clasică în fotbal, care poate fi pregătită în detaliu la antrenamente, dar care pe noi ne-a prins uimiți, nepregătiți, cum erau prinși primarii pe vremea când mai ningea prin România.

Mircea Lucescu a fugit de discuție după meci precum a fugit România de joc în fața Austriei. După ce și-a ținut expozeul care avea și elemente desprinse de realitate, Lucescu a primit și un fel de întrebare, timidă, politicoasă despre viitorul său la națională. Moment în care selecționerul l-a lăsat cu ochii-n soarele nopții vieneze pe reporter.

Nici nu știi cum să-i explici mai întâi lui Lucescu aberația din gestul său. În primul rând, uman, e o mojicie să părăsești așa un dialog. Nu contează absolut deloc diferența de vârstă sau de statut.

Apoi, profesional, un dialog cu un jurnalist implică răspunsuri la întrebări, dacă acestea sunt decente. Și aceasta a fost o aproape întrebare decentă pentru că e firesc să ne întrebăm despre viitorul naționalei.

Cornel Dinu a fost demis după catastrofa de la Kosice, calificarea la Mondialul din ‘94 părea compromisă, dar a fost adus Anghel Iordănescu și atunci s-a scris cea mai frumoasă poveste din istoria naționalei noastre.

Gheorghe Constantin a fost instalat selecționer la începutul campaniei pentru EURO ‘92, dar a fost demis după un start catastrofal și apoi am ajuns la un penalty de calificare.

Așadar, tema despre viitorul lui Lucescu la națională era una normală. Și nu în ultimul rând, selecționerul ar trebui să știe că dialogul cu acel reporter făcea parte dintr-un pachet pe care l-a achiziționat televiziunea respectivă. Lucescu nu a respectat o clauză din acel contract.

Soluții, nu bocete

Mircea Lucescu a fost îndepărtat de la națională după o victorie entuziasmantă, 4-0 cu Austria. Acum, Lucescu este păstrat după o înfrângere jenantă tot cu Austria.

Burleanu alege să meargă în continuare pe mâna unui selecționer care se ascunde după omogenitatea Austriei uitând că primul 11 al său la Viena au fost cu Moldovan, Rațiu, Burcă, Bancu, Marin, Stanciu, Man, Drăguș cu care s-a obținut calificarea la EURO. Adică, omogenitate aveam și noi.

Domnule Lucescu, faptul că Austria are jucători care evoluează la un nivel bun la cluburi îl știm și noi. Dar, până una alta, Austria nu are niciun jucător special în lot și, de exemplu, primul lor marcator, Gregoritsch, este rezervă la echipa sa.

Nu ați fost adus la națională pentru a le ridica statui adversarilor sau pentru a vă alătura corului bocitoarelor care spun că România este praf. Sunteți selecționer pentru a găsi soluții să depășim adversari mai bine cotați cum ați făcut în preliminariile lui EURO ‘84 sau cum a reușit Edi Iordănescu 40 de ani mai târziu. Sunteți acolo nu pentru a vă plânge, ci pentru a rezolva.